Deadline-ul este cel mai bun prieten profesional pe care l-ai putea avea vreodată

mai 17, 2019

Chiar dacă are o oarecare valoare „restrictivo - sperietoare – cosmică”, acest termen este unul dintre cele mai mari invenţii din lume. Deadline-ul este direct corelat cu alte mari şi minunate invenţii, cum ar fi time managementul sau managementul de proiecte.

Ca orice prieten bun, deadline-ul este la doar trei milimetri de “cel mai aprig duşman”. Dacă nu îl respecţi, “te face” de nu te vezi. O viaţă liniştită în viața profesională şi nu numai, poţi să o ai doar dacă reuşeşti să te împaci bine cu acest individ pe care nu te aştepta niciodată să îl poţi controla.

Deadline-ul vine în primul rând de la cei pentru care lucrezi

Și abia apoi de la tine putere. Și aici nu mă refer la șeful tău, ci la „pentru cine produce firma la care lucrezi”. Sunt foarte puține cazuri în care nu trebuie să respecți un deadline sau să nu ai o disciplină strict legată de vreu dată în calendar. Nu ai cum. Nu există așa ceva.

Când crezi că lucrurile ar trebui să se întâmple in „ritmul tău”, greșești pentru că te minți că poți trăi o viață profesională fără responsabilitate. Până și artiștii au deadline. Scuza leneșilor e astăzi procastinarea (cuvânt care înseamnă tot lene). E foarte important să îți dai seama că atunci când ai probleme cu deadline-urile s-ar putea să ai o problemă de motivație.

De ce nu poți respecta deadline-urile?

Pentru că nu îți place ce faci.

Pentru că îți e scărbă de locul de muncă. Cine vrea să facă la timp ceva ce nu ii face nicio plăcere.

Pentru că cineva te obligă.

Pentru că nu ai niciun scop în viață, și deci nu ai nimic de îndeplinit în faze. Ești un zombie social care trăiește pentru weekend-uri, băute, fumat, club.  Pentru că nu ai un Proiect de Viață în care vrei să realizezi ceva - orice non-material.

Pentru că ești hrănit doar de ideea de bani și ce poți cumpăra de ei. Iar când știi că îi primești te duci într-o lume a proastei satisfacții și lipsei de deznodământ.

Un șef bun știe să te facă să îți respecți deadline-urile

Unii știu varianta „alb-negru”, care pe lipsită de contemporanitate, care pare tiranică. Cum să îți ceară cineva să faci ceva până miercuri? Incredibil. Îmi plac foarte tare fazel în care cineva zice că face până „miercuri” de la sine putere și apoi nu face pentru că a intervenit ceva, o oboseală, un party, un eveniment personal neprevăzut. Da, știu șefi, care concediază pentru așa ceva.

La fel cum știu șefi care acceptă asemenea scăpări cu limită, mai largă sau mai restrânsă. De ce? Pentru că, la rândul lor nu au un proiect de viață clar. Pentru că nu vor responsabilitatea sau stresul de a controla și căuta motivele pentru care un angajat nu își respectă deadline-urile.

Avem o lume nouă în față, in fiecare zi.

Ce de azi, pare că va fi a angajaților remote (pe contract, pe proiect). Mai ales în acest context, nu se poate fără deadline-uri.

Ipocrizia celor care urăsc deadline-urile este că EI au nevoie ca alții să își respecte deadline-urile: vor salarii la timp, autobuzul să nu întărzie, doamna doctor să nu îi țină în sala de așteptare, totul să fie la timp pentru ei, dar dacă se poate ei să nu fie la timp pentru alții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram