Project Description

septembrie 2, 2019

Subscribe

ÎȚI RECOMAND SĂ VEZI ȘI:

Din păcate, există foarte puține șanse să mă mai angajez vreodată. La fel cu pensionarea. Nu cred că voi mai apuca ideea de pensie chiar dacă voi fi sănătos.

Am avut prima firmă în 2002 și de atunci, mereu am fost patron. Am fost și angajat uneori, dar în contexte mai ciudate.

Antreprenoriatul prin anii ’90 suna a “libertate”. „Să nu mai fii angajat” a fost mereu un vis foarte atrăgător. Iar acum, cu atât mai mult, când vedem atâtea povești de succes. Câteodată adevărate și din muncă, altele… doar povești de tabloide, care ascund șiretlicuri de economie de tranziție.

Pare simplu.

Când te uiți la cum arată sau gândesc milionarii din România, îți vine să zici că “dacă ăla poate, și eu pot”. Ei bine, nu e ușor și nici simplu!

Nu e o meserie pe care să o stăpânești în urma unei facultăți. E „prea” multidisciplinară – efectiv trebuie să știi să faci foarte multe. Doar dacă ai un capital de început solid, poți să angajezi oameni. Dacă nu, există mari șanse ca în prima ta firmă să fii tu… cu tine și doar cu tine: și patron, și om de curățenie, și contabil, și om de marketing.

Acest vis al antreprenoriatului devine din ce în ce mai normal. 

Nu există să nu ai un prieten care sa nu aibă firma lui. Antreprenorii sunt mulți și totuși nu prea îi vezi bătându-se cu pumnul în piept. Nu strigă pe stradă „Sunt mândru că sunt antreprenor” pentru că majoritatea nu stăm bine la capitolul succes. Adică supraviețuim și premiul nostru e acela că facem ce ne place.

Să zicem că din cele 1,2 milioane de firme active din România, adunăm 200 de mii de antreprenori puri. Ei bine, aceștia, în marea lor majoritate nu se vor pensiona niciodată. 

Dar unul dintre motive este și acela că nu vom avea, probabil, pensii normale sau suficiente, dar și pentru că nu poți scapa de microbul antreprenoriatului și vei tot munci în continuare. 

Vă spuneam și în emisiunile anterioare: ca generație nu ne permitem să nu ne „upgradăm” constant. Nu avem cum să nu ne adaptăm la noutăți tehnologice sau sociologice pentru că nu vom avea de ales – tot asta vom face.

Acum ne este greu cu angajările, cu statul, cu „multe”.

La 65 de ani, la fel ne va fi.

Opțiunile sunt din zona:

  • Să te angajezi – e complicat să urmezi viziunea altei persoane. Știi prea bine.
  • Să emigrezi – rămâne să vezi dacă „dincolo” nu e aceeași Mărie cu altă pălărie.
  • Să evoluezi

Eu aleg cea de-a treia opțiune!

Să continui să mă bat, să găsesc soluții, dar nici să exclud orice altă variantă.