Project Description

august 25, 2019

Subscribe

ÎȚI RECOMAND SĂ VEZI ȘI:

Astăzi vom discuta despre moralitatea comună și despre posibilul sfârșit al acestei noțiuni. 

Moralitatea comună pleacă de la un set de reguli morale acceptate de cei mai mulți dintre noi și impuse la nivel de societate, plecând de la premisa că neacceptarea lor nu poate duce la evoluția societății. 

Teoreticienii spun că moralitatea comună trebuie să fie universală și adaptabilă la noile schimbări ale societății, însă în fapt rămâne foarte rigidă, odată ce e acceptată.

Având însă în vedere cât de repede se schimbă societatea, cât de repede am trecut de-a lungul istoriei de la sclavie la dictatura „political”-ului „corectness” se pune întrebarea dacă nu cumva chiar și  ideea moralității comune nu a devenit cumva imorală, redundantă și neadaptată vremurilor. 

Ca să vedem mai bine ce înseamnă moralitatea comună a unui popor sau a unei societăți să enumerăm câteva din componentele setului de valori pe care am fost învățați dacă nu chiar obligați să le respectăm: să nu ucizi, să nu provoci durere altora, să salvezi persoanele aflate în pericol, să spui adevărul, să nu furi. 

Am reușit ca societate globală să impunem în ultima sută de ani cam peste tot acest set de valori. 

Însă datorită presiunii pe care noile medii de comunicare o exercită asupra statelor sau guvernelor, încetul cu încetul ajungem să discutăm despre anularea unor valori din acest set. În societăți care clamează pe toate gardurile apelul la toleranță se discută tot mai tare despre acceptarea pedofiliei ca un social normal. 

Și aici… ajungem exact la ceea ce cred eu că înseamnă cuiul lui Pepelea în ceea ce privește noțiunea de moralitate comună: existența dilemelor morale care nu par să aibă soluții practice de rezolvare în afară de bla-bla-uri precum dezbaterile publice sau referendumurile, care sunt sunt găselnițe provizorii. 

Este normal sau nu să eutanasiem persoanele aflate în ultimul stadiu de cancer?

Este normal sau nu sau avortăm un copil dacă nu avem timpul necesar să-l creștem? Dacă nu avem chef să îl creștem sau să îl facem? E treaba societății sau dreptul meu de a-l avorta, câtă vreme fetusul nu are drepturi civile decât după expulzie?

Cum vom programa mașina „self-driving” care te duce la serviciu și se întâmplă imprevizibil o situație în care e pusă să aleagă între tine, cel care moțăi pe banchetă, și copilul care aleargă neatent după minge pe stradă? Vom avea un check-box cu „omoară-mă pe mine”? Dar dacă e un bătrân? Vei bifa „omoară vârstnicul”? 

Este moral sau nu să ne gândim peste câteva zeci de ani la uciderea tuturor persoanelor care depășesc vârsta de 75 de ani, ca să avem mai multe locuri de muncă, de locuit sau de parcare?

Dar poate cel mai straniu semnal care indică sfârșitul posibil al noțiunii de moralitate comună este felul în care ea se schimbă în momentul în care comunitățile din social media își exprimă puncte de vedere față de chestiuni dilematice: grupurile de Facebook vor să ucidă criminali transformându-se în judecători sau hotărăsc împreună în câteva secunde când merită și când nu merită să fie acceptată o lege.

Este foarte posibil ca în curând să avem o Constituție offline și una online.

Iar când vom avea legi diferite, ba chiar antagonice pentru viața noastră online și pentru cea offline, atunci să te ții ce dileme morale vom avea.