Project Description

February 27, 2020

ÎȚI RECOMAND SĂ VEZI ȘI:

Otrava „și eu ce să fac?”

Știi sentimentul acela pe care îl ai atunci când asculți o anumită melodie și te încarci cu “Bă, mama ei de viață, sunt puternic(ă)!”? Când asculți de exemplu „Believer” al lui Imagine Dragons. Ei bine, acel sentiment de energizare durează puțin. Te-ai întrebat vreodată: „De ce?”

Dacă o simplă melodie te face să te simți puternic, de ce nu există mai multe elemente pe parcursul unei zile care să îți insufle această aparentă invincibilitate? Cred că răspunsul simplu este: că ne întâlnim cu prea mulți oameni care ne „otrăvesc”.

De exemplu, acei oameni care mereu ridică din umeri a neputință. Își zic și îți zic foarte des: „ȘI EU CE SĂ FAC?”. Nu caută un răspuns, ci îți spun că nu vor să facă nimic. Așa e! Când nu mai crezi că e ceva de făcut, atunci lucrurile sunt clare: „Nu poți face nimic!”. Deși nu e așa, deși mereu poți să mai faci ceva, altceva. Dar dacă tu nu știi asta, dacă nu mai crezi în așa ceva, atunci cine sunt eu să te contrazic?

Această atitudine în care nu mai ai chef să cauți soluții este o otravă. De multe ori, dacă ai apucat să iei această otravă, cu greu te poate ajuta cineva binevoitor. Îți trebuie un antidot.

Înainte să discutăm despre antidot, hai să mai analizăm un pic situația. Otrava „Și eu ce să fac?” are două variante. Cea în care subiectul ești TU. Nu mai știi și nu mai ai chef să cauți soluții pentru tine, pentru a ieși poate dintr-o situație care depinde de tine.

Cealalta variantă este otrava în care acest „Și eu ce să fac?” e legat de nepăsarea de a-i ajuta pe alții. Nu ai chef să ajuți pentru că (cică) nu e treaba ta. Când vezi pe cineva că are nevoie de ajutor, e mai ușor să dai din umeri nepăsător, decât să te implici. Vă dau un exemplu de zi cu zi. Spui pe facebook că iubești animalele, că nu e OK să fie omorâți câinii vagabonzi, pentru ca după o săptămână să nu te implici și să iei în foster un câine care are nevoie de ajutorul tău. Chiar dacă ai putea alege, să spui cu ipocrizie „Și eu ce să fac?!”

Cei mai mulți antreprenori iau doze mari din prima variantă, din otrava în care nu mai văd soluții să facă vânzări pentru compania lor, nu măi văd soluții să meargă mai departe, chiar dacă acel pas înainte poate însemna să închizi o afacere și să o iei (din nou) de la zero.

Acest „Și eu ce să fac?” în business e mai mereu echivalentul lui… nu am bani să fac una sau alta, lucruri pe care le-ai ignorat, lucruri în care nu ai investit când trebuie.

Contextul meu favorit este acela în care prea mulți antreprenori investesc foarte mulți bani în aparate, utilaje, mașini performante și rămân cu foarte puțini bani de marketing și promovare. Acei oameni care dau 300 de mii de euro pe un utilaj, dar nu sunt în stare să pună deoparte 10 mii de euro pentru promovarea care le-ar aduce clienții necesari ca să facă acel utilaj să producă.

Am mințit. Nu știu care e antidotul la această otravă de nepăsare sau de ignoranță. Pe cei bolnavi deja de la așa ceva, nu cred că îi poți ajuta cu mila. Antreprenoriatul nu e un psiholog simpatic, care să „te înțeleagă” și să te aprobe, sperând că într-o zi îți vei da seama că poți să schimbi lucrurile.

Concluzia este că poți, dacă vrei să înțelegi că poți. Ceea ce e mai greu și mai obositor decât ne-am putea imagina.