Project Description

January 27, 2020

ÎȚI RECOMAND SĂ VEZI ȘI:

Prioritizează învățarea la tine în firmă

Când ai dileme din zona „costului” trainingului colegilor tăi, poți să fii sigur că deja ai o atitudine greșită legată de subiect. Fie e fiță din zona cursurilor de gătit sănătoase, propuse de departamentul tău de resurse umane – training-uri de „umplutură” cum s-ar zice – deci, nu ai nevoie de așa ceva, fie ai nevoie de acel training și atunci nu ai de ce să te stresezi financiar. Trebuie să o faci.

Pentru mine, cel mai bun training a fost cel zilnic, dacă se poate. Să nu treacă nicio zi din viața colegilor tăi în care să nu învețe ceva nou. Nu am avut niciun dubiu, de exemplu, să pun în cârca juniorilor mei o oră „obligatorie” de învățare. Nu din timpul lor personal, ci din orele „mele”, vezi Doamne. Din orele de program.

Pe lângă asta existau și teme acasă, dar încercam să am mereu grijă ca întreaga experiență de învățare să fie generală, adică colegul sau colega mea să învețe părți din meserie care să îi fie de folos indiferent la ce firmă va lucra, a mea sau o altă firmă. Așa am început să scriu, de fapt, prima mea carte, ca un manual pentru colegii noi din agenția mea de publicitate.

Pe de-o parte, îmi doream foarte mult o metodă rapidă de a transmite informația inițială necesară. Pe de altă parte, doream o formulă impersonală, non-academică. De aceea, „Cartea cu Secrete”, cum s-a numit în cele din urmă, e scrisă destul de informal și pragmatic. Fără „lugu-lugu” și „dragă-dragă”.

Un alt „secret” (vorba vine) în legătură cu training-ul colegilor mei a fost partea de gamification. De stabilit clar ce trebuie învățat și până când, dar și de recompensat respectarea deadline-ului. Fără măsuri punitive „că dacă nu…”. Asta nu înseamnă că nu existau repercusiuni, dar erau la nivel de dezamăgire și de clarificarea faptului că nu există suficientă dorință de învățare și motivare din partea colegei sau colegului meu. Mai ales că nimic din ce stabileam împreună nu era de domeniul „imposibilului”.

Am mai spus-o de multe ori, angajez în primul rând după valori aparente morale și, secundar, după abilități tehnice profesionale. Chiar prefer să iau oameni de la „zero” și să îi învăț meserie dacă au bazele corecte în ceea ce privește sufletul și mintea. Nu îmi iese de cele mai multe ori, dar am suficiente praguri de teste care mă protejează să nu mă consum prea tare atunci când cineva îmi înșală așteptările. Sper ca niciodată să nu mă plictisesc în a învăța oameni și de a învăța împreună cu ei.

Orice tip de firmă ai, fă din învățare o prioritate, atât la nivel individual, angajat cu angajat, cât și la nivel colectiv. Prin educație constantă stabilești cel mai clar valorile companiei. Când oamenii te aud cum lauzi competiția sau produsul concurent, când le transmiți clar că ce au făcut unii jucători din piață NU este OK, le spui exact ceea ce simți și care este adevărata cultură a companiei tale.

Fă traininguri cu cap, la care participi și tu. Nu acorda măriri de salariu, decât dacă există bani și Fă seminarii vinerea, seminarii în care fiecare să își prezinte ideile. Analizează clar și rapid ce se întâmplă în piață, fără bărfologie și mereu cu următoarea concluzie: „Ce putem învăța din situația asta?”