În sfârșit te-ai trezit și ai simțit mirosul dulce al cafelei inovației. Te-ai săturat să te joci de-a prinselea, să clonezi gâștele de aur ale altora, în timp ce ceilalți deja fac grătare din idei. Bravo ție.

Înainte de a începe să visezi cu ochii deschiși la următoarea idee genială, hai să vorbim mai bine despre linia mai subțire ca lama dintre imposibil și posibil. Acel loc călduț și dulce în care se adăpostește inovația și unde, cele mai multe creiere se scurtcircuitează.

Cunoști sentimentul, așa-i?

Atunci când te afli în fața unei idei literalmente geniale, cu potențial de schimbat destine, iar prima întrebare care îți vine în minte e: „Stai, ce? Chiar e posibil așa ceva?”. Răspunsul, prietene e… nu încă. Desigur.

Vezi tu, există acest loc minunat, frumos, înnebunitor, plin de însuflețire. Hai să îl numim Purgatoriul Inovației – tărâmul în care imposibilul dansează tango cu posibilul. E un spațiu care are o distanță umanitate de fix o secundă. Și unde magia e la ea acasă.

Hai să-l disecăm în mai multe niveluri

Nivelul 1:

Sindromul: „Bine, copile, dacă tu zici?”. Imaginează-ți următorul scenariu. Un copil de 11 ani vine entuziasmat spre tine, cu pieptul în afară, mândru nevoie mare, și declară: „Voi construi o mașină!”. Care e reacția ta nefiltrată? Dacă ești ca majoritatea oamenilor, îl vei mângâia ușor pe creștet și îi vei spune ironic: „Da, așa vei face, dragă copil visător”.

Doar că, e aici un mic secret: știi al naibii de bine că ce vrea acel copil s-a mai construit. Și mai știi că visătorul tău de un metru și un șnițel este cel mai probabil la 5-10 ani distanță de a ști exact cum să construiască o mașină. Și totuși, cumva, creierul tău refuză să conecteze piesele de puzzle. Nu prea poți face o punte de legătură între „imposibil acum” și „posibil mai târziu”.

Nivelul 2:

Capcana lui: „Nimeni nu a mai făcut așa ceva”. Și uite așa ajungem pe teritoriul inovației pe bune. Este vorba despre imposibilități aparente, lucruri pe care nimeni nu le-a mai realizat până acum. Nu cunoaștem procesul, pentru că nu există unul. Încă.

Însă după secole de imposibilități devenite azi realități banale, am crede că deja ne-am învățat lecția și am avea o atitudine din zona curiozității de: „poate, doar poate ar putea fi totuși posibil?”.

Acesta e adevărul rece și crunt. Acea umanitate secundă distanță între imposibil și posibil? E locul în care trăiește inovația. E locul în care se nasc cei care schimbă jocul. Și e locul în care imaginația majorității oamenilor merge să moară.

Dar nu tu. Nu mai. Pentru că te-ai săturat să te joci de-a prinselea, corect?

Așa că acesta e apelul tău de trezire, manifestul inovației:

„Nu interpreta, repet, nu interpreta validitatea imposibilităților care sunt la o secundă distanță de a deveni posibile, ca fiind nebunești.”

Acea idee „nebunească”? Ar putea fi, de fapt, următorul lucru banal pe care îl vor folosi miliarde de oameni. Acel vis „imposibil”? Ar putea fi la o secundă umanitate distanță de a revoluționa o întreagă industrie.

Data viitoare când cineva vine la tine cu o idee care îți face creierul să devină capricios, rezistă impulsului de a o respinge din start. În schimb, apleacă-te spre ea. Pune întrebări. Imaginează-ți posibilitățile. Pentru că în săritura aceea de o secundă dintre imposibil și posibil, acolo se întâmplă adevărata inovație.

Și nu acesta e motivul pentru care ești aici? Să încetezi să clonezi ideile altora și să începi să creezi? Să încetezi să-i urmezi pe alții și să începi să conduci?

Așa că, ești gata să îmbrățișezi imposibilul?

Să trăiești în acel spațiu de o secundă în care prosperă inovația și care e plin de entuziasm, terifiant și palpitant?

Pentru că, dă-mi voie să-ți spun, odată ce faci acest salt, nu mai există cale de întoarcere. Bun venit în lumea sălbatică a adevăratei inovații. Era timpul să apari și tu aici.


Descoperă cum inovația în business prinde viață din articolul ‘Cea mai cea Inovație se naște în Haos, dar prosperă cel mai bine în Ordine’.

Sursă foto