Păi cum adică ? Eventual de « mâine »!
Nu!
Hai că e simplu! Nici măcar nu sunt rău sau pesimist. Aceasta este realitatea. Felicităm cu această ocazie toţi absolvenţii facultăţilor de Marketing, Comunicare şi Relaţii Publice, SNSPA, Business şi multe alte specializări intersectate cu domeniul Comunicării Publicitare. Vă dorim sa ne fiţi colegi, să ne fiţi competitori de temut, să ne fiţi profesori şi să ne fiţi clienţi.

Ce ştie un proaspăt absolvent?

Ştie foarte multe: ce e acela « mix de marketing », cum arată un media plan, cum se calculează nu ştiu ce Cost per “Bla bla”, care e statistica sociometrică probabilă de retenţie a campaniilor de direct marketing, cine a fost Ogilvy, ce a spus Leo Burnett când a plecat din propria lui agenţie şi multe alte lucruri şi informaţii pe care le găsim pe Google sau pe Wikipedia. Nu bagatelizez deloc dar sunt convins ca nu mă poate contrazice nimeni că cea mai la îndemână şi cea mai bună metodă de a afla ce e acela USP (Unique Selling Proposition) sau, mai noul ESP (Emotional Selling Proposition), este să cauţi explicaţia pe unul din site-urile de mai sus. Şi atunci, de ce trebuie să facem facultate de specialitate în Marketing sau Publicitate? Vorba oricui: „D’aia”.

Ce nu ştiu majoritatea absolvenţilor?

Am fost simpatic şi am făcut menţiunea „majorităţii” pentru că sunt sigur că sunt mulţi absolvenţi care cunosc meseria foarte bine şi care mă pot învăţa şi pe mine multe chestii. Poate sunt persoane care muncesc de 10 ani în industrie şi au vrut cu tot dinandinsul să aibă şi o diplomă (este foarte rar contextul). Totuşi cei care „zburdă în viaţă” direct de pe băncile facultăţilor nu ştiu să desluşească următoarele probleme (există excepții):

  • Când pui mesh şi când foloseşti banner? Sau e poliplan?
  • Ce gramaj trebuie să aibă o carte de vizită?
  • Ce e acela “buton roll-over”?
  • Cine face dintr-un site, unul dinamic şi cine mama lui e domnul CMS?
  • Care e diferenţa între un fluturaş şi un pliant? (v-ar mira câţi nu ştiu)
  • La ce ore difuzezi un spot radio pentru Coca Cola şi când pentru o spălătorie de maşini automată?

Bineînţeles că putem anticipa câteva vociferări din „spatele sălii”: „Bine că eşti tu deştept. Păi la ce îmi trebuie să ştiu eu ce e acela timbru sec sau personalizare folio că doar eu voi fi director de marketing (cu D mare). Voi avea furnizori şi colaboratori care mă vor consilia în astfel de decizii de pălmaş, că doar îi plătesc”. Ce poţi să răspunzi la aşa ceva? Nimic. Domnul respectiv nu va ajunge nici măcar asistentul asistentei directorului de marketing. Nu pentru că aşa îi dorim sau pentru că l-am „blestema” noi, ci pentru ca aşa e viaţa. Exceptând contextele în care tata are mere sau Ana are „talent”, oamenii valoroşi de marketing ştiu aproape toate amănuntele legate de instrumentele lor.

 De ce nu ştiu absolventii să rezolve problemele de mai sus ?

Sincer nu ştiu… dar voi face ceva în acest sens. Majoritatea problemelor reale, şi aici nu mă refer doar la specializările din comunicare, nu sunt prezente în suporturile de curs şi manualele sau programele după care se predă. Deşi se pot teoretiza, nu există o bază practică la nivel de predare. Câţi dintre voi au participat la o şedinţă de creaţie dintr-o agenţie pe parcursul facultăţii? La o analiză de brief sau la redactarea unui brief de client? Cine a băut o bere cu un tipograf să îl tragă de limbă despre meseria lui? Cine a alergat într-o excursie de lucru la o firmă de producţie publicitară să vadă cum se personalizează o maşină? Nu cred ca e dezinteres. Sunt sigur însa că mulţi ar dori.

Definiţia lui „mâine”

“Mâine” absolvenţii vor învăţa, dacă vor avea şansa să se angajeze în domeniu, să facă de toate, de la zero. Cum să ceară o ofertă de tipar, cum să o compare cu oferta unui alt furnizor. Cum să aleagă între un radio şi un ziar în funcţie de targetul pe care şi-l doreşte. Va înţelege că on-line-ul e trendy dar că presa scrisă e mai aşezată, e mai clară şi mai stabilă ca vehicul de comunicare a unui mesaj.
Tot „mâine” se vor înţelege diferenţele între activitatea de marketing de zi cu zi şi strategia de marketing, între strategia de comunicare şi cea de branding, între relaţiile publice şi relatia cu presa.

 Ce să faci să scapi cât mai repede de „mâine”?

Murdăreşte-te colegule! Studiază, citeşte tot ce prinzi în mână şi nu doar tratate de marketing sau studii de caz. Citeşte tot ce ţine de economic, pentru că acolo e balta în care vei înnota la braţ cu compania al cărei manager eşti. Nu te uita foarte mult “dincolo” căci te vei îmbolnăvi. Uită-te aici şi găseşte soluţii pentru „aici”. Până şi Pepsi face „buctiş” pe piaţa românească pentru că nu au fost atenţi la publicul ţintă local (n.r. – vă mai aduceţi aminte de ediţia limitată de Pepsi albastru cu gust de Pur?) România este „the land of choices” la modul în care consumatorul din această ţară este atât de complex încât nu poţi nici să îi faci o radiografie şi nici sa bei o cafea cu el, ca sa încerci să înţelegi cum gândeşte (şi de ce?). E foarte frumos acest domeniu. Din păcate corespondentul părintesc nu poate să nu existe: “… dar e şi foarte greu”.

Fiţi creativi… în fiecare zi!