Agenție: “Nu avem, dragă client!”
Client:    “De ce?”
Agenție: “Păi a crescut. Probabil e în clasa a V-a, acum.”
Client:    “Nu mă interesează! Găsiți voi ceva. Dar să fie la fel de „cu scumpique effect”, bine?” (termen inventat de mine – nu există „scumpique effect” decât ca și glumă)

Bineînțeles că e o discuție imaginară. Orice asemănare cu realitatea nu ar fi surprinzătoare. Foarte mulți clienți își doresc să copieze succesele competitorilor. Uită valoarea „Primului” și cred că o rețetă e multiplicabilă în orice moment și oricum.

Dacă fetița cu Sssalam Sssăsesc a avut ATUNCI atâta scuces, de ce nu ar avea și acum, după 10 ani?

Cei de la Salam Sasesc au fost printre primii care au făcut-o mai „cum trebuie”. Se făcuseră și până la acel moment reclame cu copii drăgălași.
Dar aia a fost atunci și asta este acum:

Eu nu aș fi difuzat spotul ăsta. Ca și client. Am înțeles, am încercat dar… nu e OK. Am o problemă cu alegerea personajelor și a micilor probleme temporale și de logică ale mesajului.

Adică, DIMINEAȚA, mama îl întreabă pe copil, în timpul micului dejun, dacă i-a plăcut povestea cu „Nu știu ce” pe care i-o spusese ASEARĂ (sau o văzuse pe DVD). Câte dintre Dvs., doamnelor, faceți asta și în modul ăsta? Și mai ales, cine apelează cel mai stupid episod posibil din povestea respectivă: „Ți-a plăcut când se naște prințul și ursitoarele îi aduc daruri?”

Femeie, copilul tău e băiat! Întreabă-l de lupta cu balaurul, de calul alb care mânâncă jăratec, de Spân! Tu îl întrebi de „când se naște prințul” și de „darurile ursitoarelor”?

Și ce spune copilul?

„HMMMMMM!” – foarte fals. Nenatural! Parcă copilul citește de pe un bilețel!

„Ce plostii! Plea luxos?” – Ce zici, micuțule? Ce legătura are cu ce te-a întrebat doamna care se joaca de-a „mică-ta”?

Sunt un prost!

„De fapt prin această frază, copilul stabilește condiția financiară a familiei. Crează contextul de adresabilitate către targetul cu modeste posibilități financiare. Cadourile ursitoarelor sunt un LUX pe care, până și copii știu, nu se fac în vremuri de criză. Printr-o astfel de remarcă „scumpică” și deșteaptă spunem de fapt „Mezelurile Fox nu sunt scumpe!” Așadar, nu dați banii pe cadouri la botezuri ci cumpărați salam.” Asta ar trebui să înțeleg?

Proastă logică! Dacă familia e de condiție modestă, de ce are bucătăria mai mare decât tot apartamentul meu?

Tata și Mamaia sunt de umplutură! Mă enervează când clientul dă bani pe personaje care nu au nici un rost.
Mama copilului e o actriță falsă. Se comportă ca un fel de aristocrată super “NON – MAMA” îmbrăcată, o ducesă care se minunează extrem de contorsionat facial de „inteligența” răspunsului copilului.

Urmează tot copilul și tot cu un CITAT nefiresc: „Începutul e TARE! A FOX o dată ca niciodată!” Vaaai! Ce scumpic! Să moară de ciuda fetița de la Salam Săsesc!

Concluzia spotului însă e… de Universitatea de Publicitologie: „Începuturile contează! Începeți ziua bine! Alege FOX!” – Copy de legătura, call-to-action. Da!

Mamelor și dragi copii, sper că, acum, vă este poftă de mezelurile FOX! Așa-i că veți cumpăra doar FOX, începând de mâine?

Aici nu mai e vorba de buget. Spotul e filmat cum trebuie, agenția a fost acolo, ș.a. Deci, resurse au existat. De ce a ieșit așa de „pentru detergenți”? Chiar nu înțeleg!

Vânzări în plus, vor avea. Reclamele TV au acest efect. Spotul nu e într-atât de rău încât să nu genereze niște vânzări. Dar acestea vor fi însă de awareness. Adică știi acum că EXISTĂ mezeluri FOX. Cu această investiție în promovare, compania a intrat în mintea ta. Sunt deacord. Nu și în sulflet! Componenta de branding care mi-aș dori-o de la o campanie, nu există. Notorietatea induce un fel de branding dar nu cel de lungă durată, nu cel de loialitate.

Pe partea de transmitere de Promisiune Unică de Vânzare – ZERO, pe partea de diferențiere – ZERO iar pe partea de asociere valori  – ZERO (adică răspunsul la întrebarea: „Care este primul lucru care îți vine în minte când auzi mezeluri FOX?”, oamenii nu vor spune „Gustos!” sau „Mi-e foame/ poftă!” și nici „Mic Dejun” sau „Merinde”, vor spune „altceva” care nu e interesant pentru companie).

Cei de la FOX tot încearcă! Tot bat șaua pe faza cu copiii cu „scumpique effect”. Sunt la a doua încercare de a fura din efectul „Sssalam Sssasesc”. Pe când a treia?