De ce nu e vorba de vreun „re-branding”, ca în cazul multor alte Proiecte din Vis? Pentru că Horia Brenciu a făcut deja asta în momentul în care, după ce ajunsese la un fel de „maxim” în Televiziune, s-a apucat de distrat oameni. Și a făcut acest proces de metamorfozare, foarte bine.

Nu s-a apucat de cântat. E un lucru important. Horia Brenciu și-a propus să se distreze, să facă lucrul ăsta pe scenă și să dea publicului tot ce are el mai bun – pasiunea pentru muzică. Omului îi place ce face și nu am cum să traduc nebunia lui decât prin pasiune. Ce face el nu se poate teatraliza atât de tare.

Împreună cu Orchestra lui sunt foarte buni la capitolul „show”, publicul simte asta și… mama ei de viață, e o strategie de branding foarte tare. Explic…

Să cânți tu în 2012, românilor din 2012, imnul României într-un spectacol și să nu ți se pară penibil, să nu ți se pară naționalism, ba chiar să îți lăcrimeze ușor ochii? E genială faza.

Să poți să cânți orice, de la orice artist, pentru că așa vrei și să transformi toată sala într-o petrecere? Dacă Brenciu se apucă să cânte Iris, nu te superi. Nu spui că plagiază! Nu spui că își asumă ceva ce nu este al lui. E Brenciu, mă! Cânt cu el pentru că ne distrăm. Acum cântăm populară, imediat o romanță, hai și un pic de rock, uite și un blues să nu zici că e zgârcit. Ca și analiză de produs de entertainment este fenomenală abordarea. Atât de simplă, atât de bine lucrată astfel încât să nu îți facă rău ca și artist – ce să mai zici?

Ce este cel mai important este că formatul lui de spectacol poate evolua tot timpul. Horia Brenciu și cu sandilăii din Orchestra lui pot crea Adevăratele Spectacole de Varietăți. Sună a termeni de Revelion din 1988, știu, dar asta face el și, repet, aceasta este Soluția – lumea îl vrea, lumea îl cere și lumea plătește să fie cu el. Nu e ieftin și, tocmai de aceea, a confirmat încă o dată că oamenii dau 100 de lei și pentru artiști români, chiar și cei din Deva sau Arad sau Piatra Neamț.

Revenind la ideea de „completare” a brandului lui Horia Brenciu, identitate vizuală pe care și-o promovează cel mai mult la nivel de logo este sigla HBM (cea alăturată). Nu e rea. Nu am pornit să fac o altă siglă doar ca să o fac mai corectă din punct de vedere tehnic, ci pentru că simbolul acela grafic poate fi mai bine integrat atât vizual, cât și conceptual.

Simbolul grafic care îl reprezintă pe Brenciu, e clar, este microfonul. Am mai văzut o versiune și mai veche de identitate care mergea pe aceiași idee cu care sunt de acord. Varietatea de stiluri muzicale pe care le „practică” Horia te obligă să te duci în direcția asta. Simplitatea alegerii unui astfel de simbol grafic are problema faptului „că este la îndemână”. Câți artiști, cluburi, baruri, firme de impresariat au sigle cu „microfon”? Există foarte multe sigle care se folosesc de acest icon.

Când ești „obligat” să îmbrățișezi un clișeu vizual trebui să găsești o cireașă unică care să îl facă unic.

În Visul meu am insistat să păstrez un stil de „clipartăreală” în siglă, să nu intru în detalii de finisaje, ș.a. și a trebuit să găsesc acea cireașă care să facă cât se poate de unică abordarea și de reprezentativă pentru Horia Brenciu.

Pentru cei care nu își dau seama „care e faza” – Inițialele „HB” sunt derivate din degetele unei mâini care ține un microfon în mână.

În alegerea fontului nu am vrut să aleg un font „de mână”, dar nici unul corporatist. Am ales ceva ușor informal și cît mai departe de ADN-ul Comic Sans-ului.

Cromatic, am folosit culorile deja alese de „client”, adică negru și roșu. Mi-a plăcut ideea de „fir roșu” în sensul că Brenciu „încinge microfonul”. Am respectat această idee în sensul că „degetele HB” sunt roșii, apoi mufa, apoi firul care duce și face parte din sintagma „Horia Brenciu”. Știu că majoritatea microfoanelor sunt fără fir. În acest caz însă, e importantă ideea de „conexiune”.

Fiți creativi, faceți ce zice Brenciu, faceți ce vă spune inima!

 

Foto: http://horiabrenciu.ro