Presupunând că știi deja să lucrezi într-un program vectorial și că ai încercat să te joci cu proiecte de identitate vizuală acest articol va enumera niște pași pe care îi folosesc și eu.

Cele mai bune logo-uri pe care le-am făcut au fost atunci când am făcut și naming-ul. Procesul creativ de botezare a unui concept îți dă posibilitatea să gândești vizual încă din stadiul de nume. Exceptând situațiile exagerate în care, de exemplu, un serviciu de hosting denumit Redbox va avea ca și simbol grafic o cutie roșie sau o firmă ce realizează uși denumită Doors2Heaven are un simbol grafic o ușă întredeschisă prin care se întrezărește un cer albastru cu norișori, naming-ul poate în mod subtil să sprijine crearea logo-ului.

În situația în care nu ești atât de norocos să fii implicat în geneza naming-ului, trebuie să afli cât mai multe informații vis a vis de conceptul pe care lucrezi: de ce a fost botezat așa, care este etimologia cuvântului sau sintagmei, ce înseamnă pentru client acest nume, ș.a.m.d.

După ce afli aceste informații primare este important să decizi 2 componente esențiale:

–          interlocutorul (publicul căruia îi va vorbi logo-ul din punct de vedere vizual);

–          caracterul (tonalitatea și personalitatea) pe care vrei să o transmită respectivul logo.

Aceste două elemente reprezintă ”un fel de minimum” ce trebuie să-l afli din zona strategiei de branding a clientului. De cele mai multe ori, clientul din România își ”comandă” logo-ul fără a integra partea de identitate vizuală în niciun fel de strategie.

O altă parte care trebuie stabilită, înainte să te apuci să faci logo-ul, este să identifici mesajul cheie pe care vrei să-l transmită acesta. Mesajul poate să se regăsească într-o caracteristică funcțională a produsului, într-o promisiune de vânzare, în specificul domeniului de activitate sau oriunde altundeva. Înainte de a îmbrățișa ”calea abstractă” a construirii unei identități vizuale, trebuie să analizezi problema logic și cu calm și să încerci să găsești povestea esențială din spatele logo-ului.

Odată ce ai găsit mesajul cheie trebuie să începi să-l simplifici, să-l reduci atât de mult încât să-ți permită să-l concentrezi într-un element grafic simplu și ușor de înțeles de cât mai multe persoane din publicul tău țintă. Această parte este una pe care fiecare designer de identități o abordează diferit: unii citesc zeci de pagini despre produsul respectiv, despre cum se fabrică, cum s-a inventat etc; alții caută cuvinte cheie pe Google Images sau pe librării de imagini și scanează zeci de pagini de rezultate (este o tehnică bună de a vedea care este proiecția colectivă a respectivilor termeni); alți designeri pur și simplu se apucă să deseneze și să construiască pe măsură ce identifică ”elemente grafice probabile”.

Aceste etape pot constitui brief-ul unui designer de identitate vizuală, în special ca și notă specifică a ceea ce există în acest moment pe piață – mai exact în România.

În cazul logo-urilor, nu sunt adeptul brief-urilor completate de client. Perspectiva mea asupra acestor tipuri de proiecte este însă integrată în discuția de vânzare pe care o am cu clientul. Cel care acceptă să lucreze cu mine știe că nu am niciun fel de intenție să îi dau un logo care să-i placă lui și secretarei lui ci un logo care să reprezinte perspectiva mea legată de rezolvarea unei probleme atât vizuale cât și ca parte integrantă din strategia lui de branding (atât cât o pot eu intui, în cazul în care ea nu există). Asta nu înseamnă că îl exclud din acest proces ci doar că nu îl voi întreba lucruri de ”mură-n gură”: ce culori vă plac, dacă ar fi să descrieți afacerea dvs. într-un cuvânt care ar fi acesta, ce simbol grafic v-ați dori etc. Beneficiarul logo-ului este creatorul și cel care va gestiona viitorul brand (care nu e o marcă). Este important ca el să regăsească în logo-ul pe care îl creez pentru el, valorile și principiile pe care și le dorește. Nu sunt de acord cu implicarea lui în detalii de genul: ”fă puțin mai verde, eu vreau auriu pe negru, ce frumos ar arăta dacă ar avea mai mulți gradienți” sau alte detalii care fac parte din atribuțiunile și responsabilitatea arhitectului construcției vizuale.

Clientul e liber să nu fie de acord, deci să nu aleagă propunerea mea. Un astfel de context mă avantajează din toate punctele de vedere (mai puțin cel financiar). Dacă propunerea mea nu este pe placul lui înseamnă că nu mi-am pregătit suficient de bine clientul sau pur și simplu nu ”l-am citit” corect. De asemenea, un astfel de ”eșec” îmi permite să lucrez cu oameni care au încredere și prețuiesc expertiza mea.

Înainte să te apuci de lucru efectiv, va trebui să stabilești un număr maxim de direcții pe care le vei aborda. Această selecție se face înainte de a te așeza la calculator pe baza schițelor de mână pe care trebuie să le faci. Nu sunt un bun desenator, nu am făcut școală de arte dar încerc să nu sar această etapă decât în contextele foarte speciale în care știu exact ce trebuie să fac.

Experiența și cultura generală cu privire la sigle este esențială în acest caz. În contextul în care pe internet există zeci de site-uri cu galerii inspiraționale de sigle, ele trebuie parcurse în fiecare zi. Un designer profesionist își adună operele ”de artă” ale celorlalți designeri, nu pentru a le copia ci pentru a-și însuși stările, detaliile, elementele speciale, proximitățile ciudate, bătăliile dintre pozitiv și negativ și orice element care face dintr-o siglă o lucrare grafică ce te face să plângi de admirație.

Aceeași poveste se aplică și la studiul fonturilor, la analiza anatomiei literelor din aceste fonturi și orice tip de analiză vizuală pe orice sursă de inspirație (imagini cu texturi, elemente arhitecturale interesante, șabloane de gătit din pod de la bunica etc.)

După ce te așezi la calculator vei începe să cauți fontul de bază al identității vizuale pe care îl vei folosi în construirea logotype-ului (Notă: un logo are 2 componente de bază: iconotype și logotype, simbol grafic și înscris-ul sintagmei). Este important să știi înainte de a căuta fontul, ce caracteristici urmărești, din ce familie ai nevoie să facă parte. Nu vei lua 1500 de fonturi și vei scrie numele produsului la care lucrezi cu toate aceste fonturi.

Odată ce ai găsit fontul ce se apropie cel mai mult de ceea ce îți dorești, apucă-te să armonizezi toate elementele din sintagma scrisă cu acel font.

De cele mai multe ori, în timpul căutării pentru a testa fontul, inevitabil te vei apuca să construiești si simbolul grafic. Nu rareori caracterele din logotype pot ajuta la creionarea simbolului grafic, astfel încât să aibă același ADN.  Nu uita să lucrezi negru pe alb sau în cel mai rău caz în nuanțe de gri astfel încât să nu te lași indus în eroare de combinația cromatică. De fapt alegerile cromatice le vei face ultima dată.

Este foarte important, repet, ca logo-ul să aibă o poveste de spus, să reprezinte acel ”ceva” care ai decis că va fi comunicat prin sigla pe care o construiești.

Nu prezenta sigla până nu o testezi într-un context minimal și rapid, asta înseamnă să ai pe lângă varianta monocromă, nuanțele de gri, color și varianta pe negativ, să faci și carte de vizită, să faci și un header de site sau să schițezi chiar și un ambalaj sau aplicații specifice companiei.

Prezentarea siglei se va face împreună cu descrierea identității vizuale. Povestea genezei și a siglei în sine sunt singurele metode de a convinge clientul.

Dacă decizia se bazează pe întrebarea ”vă place?” atunci șansele tale de a vinde sigla cu succes sunt reduse la 50 la sută. Omul poate să zică da sau nu. Nu uita că proiectele de identitate vizuale sunt cel mai des abordate (eronat) pe principiul Gustului. Un client adevărat, care înțelege menirea unei sigle își va pune alte tipuri de întrebări decât cele de genul ”Cum ți se pare?”

Siglele sunt cele mai frumoase și complicate proiecte de care un designer grafic poate avea parte. Din păcate, aparenta simplitate a realizării lor a dus la descalificarea efortului construirii unui astfel de element vital pentru o companie. Bagatelizarea cu care mă întâlnesc cel mai des este: ”Hai dom’le că doar e un font în word și o iconiță de pe net. Cum să-mi ceri atâția bani pe o chestie atât de simplă?”

 

Fiți creativi, în fiecare zi!

 

PS: Mulțumesc lui Cristi pentru că a solicitat acest articol.

 

Foto: Wikipedia.org