Avem mare nevoie de vânzători de calitate. Oameni cinstiți, pasionați, onorabili, respectuoși, isteți, care să-și facă meseria bine și… să vândă cu adevărat și constant.

Dacă există specializări de comunicare, relații publice, marketing, publicitate nu înțeleg sincer de ce nici o universitate nu investește într-o astfel de „Secție de Vânzare”.

Aparent sunt mulți vânzători pe piață. 85% dintre ei însă, sunt încarcerați într-o slujbă doar din nevoia unui loc de muncă stabil. Sunt oameni care vând de nevoie și după un anumit timp, cu scârbă. La fel de adevărat este că, șefii acestor persoane creează condiții și targeturi care nu pot decât să provoace silă și repulsie față de “cea mai bănoasă” meserie din lume.

De ce credem, ca societate, că nu este nevoie de o astfel de disciplină care să fie predată inclusiv în licee? Oare nu sunt suficiente “acțiuni de vânzare” pe care le facem de voie sau de nevoie?

Când ne căutăm o prietenă, în perioada adolescenței, trebuie să „ne vindem”. Mai târziu, trebuie să ne vindem angajatorilor noștri. După ce ne-am angajat, continuăm să ne vindem, asta pe lângă vânzarea pasivă sau activă pe care o facem pentru compania la care lucrăm. Când ești mândru de locul de muncă și lași acest lucru să se vadă și să se audă, inevitabil produci Vânzare. Dacă nu faci acest lucru, înseamnă pur și simplu că nu ești la locul potrivit.

Nu este nevoie, și aici ai dreptate, de vânzători care să vândă inutilități. Vânzători care să îți bage pe gât lucruri de care nu ai nevoie. Deși există o cerere incredibilă din partea unui public care își dorește să epateze, un public naiv care invită inventatorii de produse inutile să facă performanță în tigăi cu protecție solară, creme din muci de maimuță tigrată sau pixuri cu peniță din metal antarctic. De cele mai multe ori astfel de lucruri, prin simpla lor existență produc vânzare, fără să fie nevoie de vreun facilitator, de vreo discuție de vânzare a respectivului produs. Oamenii cumpără nimicuri si doar pentru că se simt atrași de unicitatea aberației.

Este nevoie însă, de oameni, departamente și sisteme de vânzare care să completeze cu adevărat tot ce înseamnă activități economice. În acest moment, din punctul meu de vedere, această breaslă nu există. Deși, faptic, 600 -700.000 de persoane se pot lăuda cu o etichetă de vânzător. Asta din cauza multilevel-marketingului prost înțeles, prost adaptat și implementat aiurea în România.

Ca și în marketing, lipsa educării academice în știința vânzării ne încetinește și blochează economia în acest moment dar mai ales pe viitor. Training-urile de vânzare făcute post angajare sunt de cele mai multe ori inutile pentru că și aceste investiții din partea companiei au fost reduse sau anulate. La nivel de training de angajat, de educare și perfecționare, strategiile pe termen mediu și lung, follow-up-urile, monitorizarea continuă și ajustările necesare sunt absente. La fel cum se întâmplă de fapt și în cazul investițiilor în branding, marketing, publicitate.

Să introduci în organigrama unei universități o facultate de Vânzare nu cred că e un lucru greu. Cel mai greu mi se pare de alcătuit curricula de materii și mai ales găsirea profesorilor potriviți pentru astfel de cursuri. Dezamăgirea unei astfel de facultăți poate că este predictibilă. Sunt sigur că înființarea unei astfel de facultăți nu ar rezolva problema în totalitate. La fel de sigur sunt însă că ar genera cel puțin câteva zeci de specialiști motivați să aprofundeze în detaliu o astfel de meserie, un fel de “pofta vine învățând”. Și acum în multe facultăți studenții își dau seama fie că profesorii sunt depășiți din punct de vedere al aptitudinilor, fie că materia ca și suport de curs este învechită. Mulți studenți acceptă lucrurile așa cum sunt, alții sunt dezamăgiți și nu fac nimic. Puțini, e drept, sunt cei care găsesc în astfel de situații o automotivare fructuoasă de a citi mai mult, de a afla și învăța mai mult.

Eu pe aceștia visez să-i întâlnesc.

Fiți creativi, în fiecare zi!

 

Photo: Business by Stockfresh