Mă bat de ani de zile cu mine însumi. Mă cert ori de câte ori am ocazia, pentru că nu uit să apăs afurisita asta de frână. Îmi este greu pentru că aproape 20 de ani de zile mi-a fost motto-ul sugerat în viață.

Este vorba de o perspectivă a vieții la care poate și tu ai fost supus. Când eram mic se materializa prin „cearta” pe care o primeam când făceam mofturi la masă: „Mănâncă Dragoș mazărea din farfurie! Alții nu au ce pune pe masă!”. Acest Bau-bau m-a urmărit foarte multă vreme sub un generic neschimbat de „se poate mai rău”. Nu pot știi câți dintre noi suntem afectați de acest ecran, ce știu însă este că în spatele aparentei inocențe a unui adevăr incontestabil, am găzduit involuntar cea mai importantă piedică în evoluția mea profesională și emoțională. Recunosc, „leacul” este unul atât de banal încât îmi pare rău că mi-au trebuit ani să îmi dau seama că el reprezintă Rezolvarea unei mari Probleme.

Poate că tu ai întâlnit acest „se poate mai rău” asociat altor contexte de viață: la școală, la servici sau în viața personală. Este un fel de prețuire a stării tale dintr-un anumit moment pe baza unor comparații semi-mincinoase pe care ți le autoinduci.

E rău la serviciu? Șeful tău e mitocan, colegii neprofesioniști și nesimțiți?

Draga mea/ Dragul meu, se poate mai rău. Bine că te plătește la timp, alții nu își primesc salariile cu lunile. Bine că ai un loc călduț, stai la birou, la calculator, alții muncesc în mină sau în frig pentru bani. Bine că nu te agresează nimeni, alții sunt hărțuiți și chiar bătuți la servici. Și multe alte „argumente” de acest gen care, într-un final, te fac să concluzionezi: „Hai măi, că e chiar bine la serviciu. La urma urmei, se poate mai rău.”

Nu spun că te minți spunându-ți toate aceste lucruri. Toate sunt contexte reale. Se întâmplă altora.

Așa este! Întotdeauna se poate mai rău!

Dacă ar fi să fac o comparație aș imagina un rând imens de oameni, o coadă formată din toți oamenii de pe Pământ. Om după om după om, înșirați cu toții unul în spatele celuilalt. Ce se dă? La ce stau oamenii la coadă? Se dă ceva minunat, se dă ÎMPLINIRE. La Magazinul respectiv există tot felul de Împliniri – sufletească, profesională, financiară, sentimentală și, favoritele mele, albastre.

Repet, coada e foarte lungă, dezarmant de lungă. Fiecare om face ce poate în acest timp. Unii se plictisesc și pleacă, alții nici măcar nu stau la coadă, nu au nevoie de așa ceva. Cei care rămân însă, fac de cele mai multe ori două lucruri: fie se uită în față și se demoralizează de imensitatea oamenilor care se află în fața lor, fie se uită în spate și se bucură că nu se află printre cei din urmă.

Ei bine, foarte mulți dintre noi (generic, românii) alegem să fim cei care se uită în urmă și se bucură de faptul că te afli într-un anume loc care, pentru că se poate mai rău (nu-i așa?), poate fi catalogat drept „bine”. Păi ce? Nu e bine să fii BINE decât MAI RĂU? E logic. E de bun simț. E OK!

Asta e frâna pe care ne-o punem.

Asta am fost învățat în școală, în familie și în societatea noastră. Uită-te Dragoș, că se poate mai rău. Felicitări că ești bine și nu ești mai rău, mai în spatele cozii. Asta nu înseamnă că ne complacem, că trăim clișeistul „dolce far niente”. Nu. Acest bine consumă o imensă cantitate de energie. Până la urmă FRICA de a nu ajunge să fii în zona lui „mai rău” este atât de solicitantă încât de foarte multe ori te vei simți epuizat, îți vei dori să părăsești coada. Atât de tare obosești încât la un moment dat îți spui: „Mă piș pe ea Împlinire!”

Pe de-o parte, e adevărat, nu e obligatoriu să dobândești Împlinire, nu se întâmplă nimic miraculos când o dobândești.  Mai rău, nu are garanție, nu poate fi asigurată – o poți pierde foarte ușor.

Pe de altă parte, cred că Doamne Doamne așa ne-a „programat” – să ne simțim fericiți doar atunci când suntem cu Împlinirea în brațe. Culmea este că, un astfel de lucru, atât de valoros, Magazinul cu Împliniri îl dă gratuit. Absolut de neînțeles. Singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să stai la coadă, să faci în așa fel încît să îți vină rândul.

Tristul adevăr este că FOARTE PUȚINI oameni, care se uită în spate cu frica în suflet de a nu ajunge și mai în spate sau cu falsa bucurie și împlinire că „se putea și mai rău”, ajung să își primească Împlinirea dorită.

De ce?

E simplu. Când te uiți în spate nu te poți vedea pe unde mergi. Dacă alegi totuși să o faci, vei ieși din rând pentru că nu vezi pe unde trebuie să o iei. La fel de adevărat este că nu poți să alergi. Există foarte puțini oameni care să poată să alerge uitându-se mereu în spate. Cei mai mulți sfârșesc, lovindu-se de vreun copac sau un stâlp.

Care este soluția? Să te uiți doar în față? Să ți se facă rău uitându-te la câți sunt în fața ta?

La fel, FOARTE PUȚINI dintre cei care se uită în față reușesc să stea la coadă. Majoritatea se demotivează în asemenea hal încât pleacă, părăsesc rândul.

Așadar ce este de făcut?

Răspunsul poate ne vine mai simplu să îl deslușim dacă facem o simplă corecție de atitudine. De ce să ne spunem mereu „E bine așa, mulțumesc frumos! Se putea mai rău.” Când am putea să ne spunem simplu: „Se poate mai bine. Ce pot să fac să fie mai bine?”?

Nu te mai uita în spate. Fii sigur că răspunsul pe care îl vei găsi acolo este întotdeauna același: „Mereu se poate mai rău și și mai rău.”

Ce rost are să te uiți în față, să te ridici în vârful picioarelor și să numeri oamenii din fața ta? Nu faci altceva decât să te stresezi.

Eu cred că cel mai bine este să stai cu fața la drum să te concetrezi la pașii pe care urmează să îi faci, astfel încât să rămâi în rând, să păstrezi direcția potrivită, să nu cazi în cine știe ce groapă , să nu te lovești de niciun copac sau stâlp.

Să fii atent la ritmul cozii, unii din fața ta poate ies din rând, poate cel care împarte Împlinirile se mișcă mai repede – trebuie să faci pașii la timpul potrivit astfel încât să câștigi timp și să nu ții în loc coada.

Într-un final, trebuie să iei deciziile potrivite, să profiți de oportunități, să îți iei doar porția de riscuri pe care o poți înghiți și să ai încredere în tine și în faptul că ORICINE rămâne la coadă până în momentul în care îi vine rândul primește Împlinirea pe care și-o dorește.

 

Fiți creativi, în fiecare zi!

 

PS: Nu, nu poți fenta coada. Nimeni nu are pile la Împărțitorul de Împliniri.
Nu, nu poți să te bagi în față pentru că ești bolnav, ești mai puternic, ești mai șmecher sau că te cheamă Țiriac (de exemplu) – într-adevăr banii ajută, mulți își vând locurile celui din spate dacă nu se grăbește să își ia Împlinirea.

 

Foto: bikinadsenmu.blogspot.com