Nepotismul în branding funcționează la fel ca orice situație de PCR (pile, cunoștințe și relații). În cazul lui Dan Ciulea, a fost vorba de un nepotism alb, curat, cu mantă. Adică, și mai clar, pentru că Ciulea este un blogger clujean, face parte dintr-o gașcă cu care am avut și eu contact, e cumnatul lui Cristi Gog și, în plus, suferă și de un simpăticism ciudat, momentul în care mi-a spus că își dorește o nouă identitate și poziționare a fostul unul cel puțin lubrifiant. Am acceptat cu drag provocarea, deși am știut din start că va fi foarte greu să… mă descurc. Problema brandingurilor personale, a bloggerilor care scriu despre subiecte generaliste, chiar dacă într-un stil propriu și unic, este că trebuie să oglindească o personalitate, un caracter uman și nu unul comercial, de produs „rece”. Accept și găsesc soluții de 10 ori mai rapide pentru companii sau produse care știu de ce să se vândă. În cazul lui Ciulea, am avut nevoie, de „briefuire” proprie. Degeaba l-aș fi întrebat ce își dorește, ce îi place. În cazul lui, în cazul unui astfel de proiect, se întâmplă rar să mă ajute o astfel de introspecție. Singurele informații relevante, pe care le-aș fi putut obține, erau cele din „esența de Ciulea” – nu, nu din lichide secretate de anumite glande masculine, ci din gândurile lui de zi cu zi. Asta a ieșit: Mi-a fost greu să reciclez ideea, deja asociată cu Ciulea, de „Gânduri fără diacritice` pentru că, după câteva luni de citit blogul lui, mi s-a părut o remarcă prea generală, care descrie o formă de expunere a conținutului și nu o atitudine sau un caracter a celui care scrie. Nu m-am putut decide nici asupra vreunei direcții specifice: Despre ce scrie Ciulea? Despre gătit, despre cazuri sociale, despre muncă? Nu. Ciulea scrie despre viață. Știu că nu e o chestie unică, dar e foarte importantă pentru a plămădi acea unicitate pornind de la un ingredient clar. Încă o chestie ciudată la Dan, soțul Buburuzei, este ca nu poți zici că e Glumeț și totuși te face să zâmbești. Nu e un „enterteiner” dar te face să te simți bine cand îi citești articolele. E o combinație ciudată de „troller de viață” și om calculat social, cu o idee clară generală și cu un gust pregnant de încredere. Ce vreau să zic cu asta este că…. mi-ar fi fost mult mai simplu să fac o identitate vizuală pentru un om cu glume în program. Din păcate pentru mine, din fericire pentru Ciulea  – NU I SE POTRIVEȘTE. Umorul lui este mai… civilizat, mai domnesc, fără să mă duc în zona de elitism, de aristocrat. Caricatura – ca și formă de exprimare artistică mi s-a părut că îl definește ca și stil de scris. Orice prost poate să facă o POZĂ și să scrie CUR pe ea și să ne îndemne să `ne râdem`. Eu am avut în cap Urzica, umorul subtil, umorul acru poate și nu neaparat `hilariant`. Am avut nevoie și de partea FILOSOFALĂ. Multe din articolele de pe blog au învățături și gânduri care, deși nu sunt redate din prisma unui dascăl, ci poate din partea unui frate mai mare, au aceiași rezonanță de… experiență, de TRECUT PRIN VIAȚĂ. La nivel de slogan așadar – ARTICULEZ (are rolul de a indica atât partea de Scriere, cât și nota de `observator` al vieții, de persoană care scoate în evidență ce este important ȘI de verbalizare a lucrurilor ascunse din minte) CARICATURILE (doza de optimism, partea de umor, partea de a desena cu cuvinte) VIEȚII (partea filosofală profundă, partea de „rădăcinare”, argumentare și aducere aminte că faci asta constant ca parte din jurnalul vieții tale – blogul).   Ca și logo nu am văzut nicio sursă de culoare evidentă. Nu am văzut nimic corporatist – nicio urmă de linie dreaptă, de semn generat de Mașină – totul e personal. Am văzut o caricatura ludică, ușor copilarească fără pretenții artistice care comunică și nu oglindește o persoană (pe Ciulea sau pe altcineva) – mulți vor crede că „ĂLA e Dan!”. Că are nas mare. Că nu știe să se deseneze, să își facă portretul. Cei care vor spune așa ceva nu îl citesc, deci nu îl cunosc. Până la urmă este desenată o persoană și… atât. Nasul mare ține de CARACTER și nu de fizic. E un instrument metaforic pentru că CIULEA ARE NAS PENTRU VIAȚĂ (știe să simtă viața). Logo-ul nu are intenționat o anatomie perfectă. Nu e nici semnătura, nu e nici simbol grafic. Comunică foarte multe dacă vrei să CITEȘTI. Nu comunică nimic dacă vrei să nu comunice. Pentru mine, e ceea ce este Ciulea cu al lui Blog. Ceea ce văd eu, citindu-l. Să fie într-un ceas bun! Să îți fie de folos, Dane! Fiți creativi, în fiecare zi!