În ultima vreme, mă lovesc destul de des de cursuri despre succes, despre motivare personal pozitivă, despre metode despre cum să „găsești puterea” de a te a aprecia pe tine însuți. Sunt evenimente interesante, ținute de oameni, în marea lor majoritate, cinstiți și cu bune intenții. Pe lângă asta, acest articol poate fi o continuare relevantă pentru un alt articol.

Dacă ai participat la astfel de evenimente, există foarte mari șanse să nu fi funcționat, să nu fi avut efect asupra ta. Și nu pentru că „NU CREZI”, nu pentru că ești prost, nu pentru că îți lipsește ceva. Cei mai mulți dintre noi nu suntem pregătiți  mental pentru… astfel de abordări importate ale succesului. Deși am fost educați și „drogați” cu ideologii de genul „Locul 2 nu există!” sau „Dacă nu ești cel mai bun ești un ratat!” se pare totuși că nu suntem pregătiți să avem succes tocmai pentru că nu suntem pregătiți să ne cultivăm eșecurile. Adică, cum putem să avem succes când în 90% din cazuri trebuie să înțelegem că e nevoie de eșec?

Care este problema noastră?

De ce nu ne-a învățat nimeni asta? Este o trăsătură culturală? A cui vină este? Nu știu. Nu pot să nu remarc faptul că am fost și suntem în continuare crescuți să ne măsurăm fericirea în funcție de succesul pe care îl avem profesional, în afaceri sau la serviciu. Fii atent cum sună următoarea fraza: „Nu am succes, dar sunt fericit!” Nu-i așa că pare un Neadevăr? Fii serios dom’le! Cum să fii fericit fără să ai bani, un salariu mare, mașină la scară și vacanțe în străinătate.

Este cu siguranță o problemă de raportare socială. Părinții noștri sunt convinși că ești un „pierde-vară” dacă nu ai un loc de muncă stabil, prietenii tăi sunt convinși că antreprenoriatul tău este o fiță, o „ieșire dintr-un tipar” doar pentru a demonstra că ești diferit, colegii tăi râd de tine când stai „ca fraieru’” peste program pentru că vrei să iasă treaba bine.

Nu cred în spoturile Vodafone, Cosmote sau Petrom ce promovează… optimismul schimbării în bine. Nu cred că suntem speciali la grămadă. Nu cred că colectivitatea noastră și spiritul civic ca entitate socială ne va purifica, ne va îmbărbăta, ne va da curaj să fie mai bine. Nu sunt sub efectul niciunei revelații personale sau încercări de a mă scuza pentru eșecurile care încă le voi avea. Și totuși… mi-aș dori să fi știut de la început că „Eșecele” sunt faine, că sunt înțelepte ca o palmă de părinte peste ceafă (fără să îți zguduie cerebelul).

Eșecurile sunt rahatul de vacă din care răsar grâne, flori și viață.

Din nefericire, și acest aspect au uitat Unii să ni-l predea, eșecurile nu sunt garanția succesului. Tocmai de aceea cred că ar trebui ținute cursuri nu de „Cum să ai succes în 3 pași?” (vorba lui Liviu, fratele meu), ci seminarii de „Cum să îți iubești și să îți înțelegi Eșecul!”

În marketing TOTUL se învârte în jurul capacității de a ști ce, unde, cum și când ai greșit ieri pentru a adapta, modifica și reface totul astăzi. Tocmai pentru că nu există garanții, ai nevoie să forțezi hazardul, să îți dezvolți simțul oportunității fără a renunța la confortul metodelor sigure. În viață, cred că e la fel.

 

Fiți creativi, în fiecare zi!

 

Photo: Cow by Stockfresh