Așa-i ca sună a mesaj de pe un bilețel tras de un papagal vizionar în talciocuri? Din fericire pentru noi, oamenii, este o realitate care se pare că nu ne intră suficient de rapid în cap. Când eram adolescent sau în facultate, mă enervau teribil aceste tipuri de povețe. Mă enervau și proverbele sau orice tip de Declarație de Universală Validitate.

Povețele cu „Destin”

Nu sunt adeptul acelei Căi predefinite, la fel cum nu cred în Liberul Arbitru absolut. Cred că viața ne demonstrează de foarte multe ori atât incompetența moștenită de a nu influența anumite Noroace, cât și importanța vitală de a face anumiți pași deciși doar de noi, la timpul și în direcțiile potrivite din punct de vedere logic sau nu.

Concluzie personală: Destinul este doar distanța dintre punctul A și punctul B. Unde A=m-am născut, iar B=am murit. Ce se întâmplă între A și B este „a trăi”. Prea filozofic?
Uite de exemplu în business: Unde e destinul în afaceri? În norocul ca cineva să îți accepte oferta și să semneze contractul cu tine sau în ghinionul de a nu fi plătit indiferent de Biletele la Ordin și toate măsurile de siguranță care ți le-ai luat?

Dar în marketing? Unde e destin?
În norocul de a găsi o idee creativă bună sau în ghinionul că „produsul nu se vinde” cum trebuie?

Povețele cu „Doamne – Doamne”

Aici nu e vorba dacă are sau nu Dumnezeu legătură cu ceea ce ni se întâmplă. Bineînțeles că are. Eu fac diferența între faza cu Destin și influența pe care o are o forță divină asupra noastră. Nicimăcar nu mă voi îndrepta în direcția dovezilor. Ori le vezi și crezi, ori nu le vezi și nu le crezi. Un lucru important de menționat este imensitatea numărului de creștini care nu văd dar cred. Pe mine aceia mă frapează.

Principiu: Eu cred că Dumnezeu ne dă Zarurile Vieții. Ce facem cu ele, e fix problema noastră. Unii aleg să arunce cu ele și să încerce să dea „șase – șase” sau ”poartă-n casă”, alții le folosesc pe post de prespapier sau bibelouri, iar alții le folosesc ca bază pentru o construcție (pentru că le văd ca simple cărămizi și nimic mai mult).

În afaceri și marketing asta s-ar traduce cel mai bine prin „Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune și-n straiță”. Mai pe domeniu ar fi: Doamne – Doamne nu crează branduri, nu are promoții la Succes și nu face cross-marketing cu lumânări.

 „Celelalte” povețe

Orice proverb, zicală sau vorbă din înțelepciunea poporului ți se va părea adevărată și plină de însemnătate, DOAR DACĂ ȚI S-A ÎNTÂMPLAT.

Omul prost spune ca „Ai carte, ai parte.” e o idioțenie.
Omul aflat într-o poziție de superioritate va zâmbi cu neîncredere maximă la „Buturuga mică răstoarnă carul mare”.
Iar omul care nu a muncit niciodată în viața lui va spune că titlu acestui articol este inutil.

Dovada ABSOLUTĂ

De Paște, printre altele, curățăm ouă. Cu scopul de… a le mânca. Cine practică acest „sport” știe cu siguranță că această activitate poate fi destul de enervantă. Mie mi se pare o treabă frustrantă nu pentru că nu am răbdare ci pentru că este prea cu „hazard”. Știu toate tehnicile „simple” de decojit ouălele fierte. Niciuna însă nu bate Tehnica de mai jos.

Acesta este un exemplu de Problemă aparent complicată cu Soluție ultra-simplă. Prea simplă. Suspectă de simplă.

Uitați-vă la filmuleț:

Fiți creativi, în fiecare zi!

Foto: bitsandbreadcrumbs.com