Dragă mamă,

Îți spuneam data trecută că orice face o companie poate să contribuie la construcția brandului acelei companii. Repet ce am spus și data trecută, „orice”-ul ăsta nu trebuie să sperie nicio companie. Puține firme reușesc să pună sub umbrela brandingului chiar tot – e  problemă și de bani la mijloc. Asta nu înseamnă că e imposibil, ci doar că e nevoie de timp și de interes.

Cine face branding-ul?

Din nou, răspunsul e general: TOȚI CEI CARE FAC PARTE DIN RESPECTIVA COMPANIE. Ăsta e adevărul. De la Secretară la Doamna de la Curățenie. Nu e nicio exagerare.

Cum se face branding-ul?

Toți cei din Companie trebuie să se comporte ca și o Orchestră. Fiecare angajat, individual, să își facă perfect treaba astfel încât toată „muzica” produsă sub bagheta stimabilului Dirijor (cel care conduce compania) să sune perfect.

Bine, bine! Dar ce partitură se cântă în fața Publicului din Sală? Păi, aici e șiretlicul. Partitura nu o poate scrie decât un Specialist, un Compozitor. Toate activitățile care vrem să fie atinse de branding trebuie să „producă” muzică din aceeași partitură. Dacă nu, iese o varză.

Dacă ai fost la un concert de muzică simfonică, de exemplu, chiar înainte de a începe spectacolul, toată orchestra se încălzește, face ultimele ajustări, acordări, etc. Vuietul acela infernal e identic cu un context în care fiecare grup de instrumente ar cânta o altă partitură. Sună extrem de… ciudat. La fel se întâmplă și dacă se folosește aceeași partitură, dar toată lumea o cântă în alți timpi. Asta e treaba dirijorului – el este (în mare) reperul de ritm. Fără dirijor, tot o „varză” ar ieși.

Dirijorul e clar, e foarte important. La fel și Compozitorul – adică agenția de branding sau consultantul.

Până în momentul în care Compania nu înțelege importanța Partiturii, de cele mai multe ori, vorbim despre Balamuc, despre „verze” și despre ciudățenii simfonice. În foarte multe companii există Orchestre care sunt forțate să tacă pentru că e mai bine pentru companie să cânte doar cei de la Vioară, de exemplu, apoi doar Suflătorii, ș.a.m.d. Toată muzica cântată Publicului (Consumatorilor) este defapt o înșiruire de solo-uri sau de bucăți de melodii cântate în grupuri suficient de mici astfel încât reușesc să se înțeleagă, să se sincronizeze și să încropească o Cântare, ceva din amintiri.

TOTUL SE SCHIMBĂ în momentul în care Orchestra și Dirijorul au Partitura potrivită în față și toți o respectă. Câtă forță, câtă putere, câtă superbitate! Asta face brandingul potrivit dintr-o Companie.

De cele mai multe ori, Compania îi adună pe toți șefii de grupuri (violoncelistul șef, suflătorul șef, percuționistul șef, etc.) și îi pune să facă ei Partitura. Într-un fel este o chestie logică? De ce nu ar putea cei care știu să cânte să își facă propria Partitură? Știu notele? Da, cunosc limbajul. Păi și atunci unde este problema?

Problema este că în 95% din cazuri Partitura care va rezulta va fi o Făcătură. Un amalgam făcut din Lipituri. Cel de la vioară va dori să se audă cât mai bine viorile de la el din subordine, cel de la percuție ar vrea doar „bum-bum-bum”. Pe lângă faptul că negocierea asta se face într-un timp extrem de lung, rezultatul va fi întotdeauna unul de compromis.

Există cazuri în care rezultatul este onorabil, dar departe de a putea fi numit Capodoperă. De cele mai multe ori, deși Partitura făcută de Orchestră reușește să producă o linie melodică simpatică, ea nu va fi însă pe placul Publicului. Și acum serios vorbind, știi tu vreun concert de muzică simfonică, vreo Partitură celebră compusă de Orchestra „NuȘtiuCare”?

Partiturile adevărate sunt făcute de cei care asta fac, care au acest dar al Compoziției, și nu de Companii, Orchestre sau Dirijori. Compozitorii buni știu să potrivească capacitatea și aptitudinile Orchestrei (exact așa cum este ea) cu ceea ce va place Publicului. Activitatea fiecărui om din Orchestră este luată în considerare și pusă la lucru într-un mod util ca parte din Mecanism. În plus, Partitura impune liniște: „Fraților asta cântăm! Fără comentarii!”, creează instrumentele de control (vei știi cine nu poate cu adevărat cânta) și creează un tot unitar, unic și care să fie „de recunoscut”.

Data viitoare, dragă mamă, vom vorbi despre Puterea Brandurilor.

 

Cu drag,

Dragoș

PS: Ca și Legendă, pentru a nu avea confuzii:

Orchestra = angajații Companiei
Dirijorul = Conducerea Companiei sau CEO-ul
Publicul din Sală = Consumatorii
Partitura = strategia de branding
Compozitorul = consultantul de branding sau agenția de branding
Proprietarul Sălii = Proprietarul Companiei (de cele mai multe ori chiar Dirijorul)

 

Foto: http://www.dcnews.ro