Am văzut zilele trecute că Premierul a dublat primele campioanelor europene la gimnastică. Dacă în loc de 1000 de euro dai 2000 de euro, asta nu înseamnă nimic. Nu e vorba de „numulțumitului i se ia darul”. E vorba că… nu e rentabil pentru sportive.

Știm cu toții: sportul este extrem de important pentru imaginea României și, bineînțeles, pentru activitatea Ministerului de Marketing. Când afirmi un astfel de lucru și mai ales când este printre puținele lucruri palpabile ce alimentează pozitiv brandul de țară nu e normal să nu investești serios în acest domeniu – începând de la a crea logistica necesară pentru ca sportul să se poată desfășura dar mai ales să promovezi sportul pentru a fi practicat, îndrăgit și îmbrățișat ca și meserie.

S-ar putea face campanii istețe, creative, amuzante despre care sa discutăm multe luni, să ne certăm vis-a-vis de licitațiile organizate sau criterile de selecție a agențiilor și multe alte îndeltniciri „normale”.

SAU

Am putea să promovăm sportul prin a pune la dispoziție Posibilitatea de a fi Câștigător la toate capitolele. Eu mă voi referi azi doar la unu – cel financiar.

Am în minte atât părintele care investește în copilul său timp și bani pentru materiale, echipament și deplasări, cât și la copilul care își investește viața în sport prin muncă, sacrificii și restricții. Îi pun pe aceștia doi în ecuația lui „pentru ce?” sau „e rentabil?” și îmi dă cu minus. Din nou, nu e normal.

Pentru Ministerul de Marketing cred că ar funcționa următoare logică de acțiuni:

  • Trebuie să aduc turiști străini în țară (task).
  • Trebuie să îi fac pe turiștii străini să își dorească să vină în România.
  • Trebuie să le dau mai multe „materiale pozitive” decât cele negative (care există într-un volum mare).
  • Performanța în sport este o fabrică de „materiale pozitive” (de informație).
  • Am nevoie ca sportivii români să câștige competiții internaționale la cât mai multe discipline.
  • Am nevoie de cât mai multe vârfuri în țară pentru a fi pregătiți să facem față competiției din afară.
  • Ca să am vîrfuri în țară, trebuie să am campionate naționale la care să participe cât mai mulți sportivi buni, capabili de performanță.
  • Pentru asta, plaja de selecție din rândul sportivilor trebuie să fie cât mai largă.
  • Am nevoie cât mai mulți părinții să „își dea” copii la sport cu dorința de a face performanță și nu ca și ocupație alternativă calculatorului sau televizorului.
  • Trebuie să îi fac pe părinți să își dorească acest lucru.

Ne oprim aici.

Pentru mine, sunt foarte rare cazurile, în care un părinte să nu își dorească ce este mai bun pentru copilul lui – sănătate, împlinire profesională, ș.a.  Mi se pare însă destul de înceată o metodă de convingere a părinților din România pe principiul „Dă-l la sport ca să fie sănătos”. Ideea Ministerului de marketing este simplă: hai să fim pragmatici și să motivăm cu bani părinții și copii.

Să spunem că sunt 50 de discipline sportive care intră în Programul de Premiere Interesantă a Sportivilor organizat de Ministerul de Marketing – cu siguranță sunt mai multe.

Ce ar fi dacă pentru fiecare campionat național organizat de Federații premiul ar fi 100.000 de euro pentru fiecare câștigător (după taxe)? Nu-i așa că sună interesant?

Așadar premiul 1 – 100.000 euro,  premiul 2 – 50.000 euro și premiul 3 – 25.000 euro. Dacă presupunem că 25 sporturi sunt individuale, 25 sunt de echipă (o medie de 6 per echipa) si ca exista cate 5 categorii disciplinare asta ar insemna aproximativ 150.000.000 de euro per an. Nu e puțin,dar nici mult nu este – am auzit de multe alte investiții inutile publice de sume apropiate.

Păi, să mă ierți, dar cred că pentru un părinte, perspectiva unui premiu de 100.000 de euro este interesantă. Să ne uităm la Masterchef, Xfactor, Vocea României, Românii au talent – ai văzut câți oameni participă la astfel de competiții? Acum imaginează-ți 50 de astfel de competiții sportive. Poate că nu se vor califica 50 de discipline sportive (vor exista niște criterii minime – să aibă federație, să existe minimum 5000 de membri înscriși în cluburile sportive respective, etc) dar tot rămân 30.

În aceiași idee, de premiere consistentă

  • Un loc 1 la un campionat european ar fi 500.000 de euro, locul 2 – 250.000 și locul 3 – 125.000;
  • Un loc 1 la un campionat mondial ar fi 1.000.000 de euro, locul 2 – 500.000 și locul 3 – 250.000;
  • O medalie de aur la Olimpiada ar fi  2.000.000 de euro, argintul – 1.000.000 și bronzul – 500.000;

Poate în alte țări sunt premii și mai interesante. Totuși cred că pentru părinții și sportivii români sunt apetisante și aceste sume. Crezi că ar degenera totul într-o țară de sportivi? Nu cred. Crezi că ar fi gaură la buget? Nu, pentru că beneficiile sunt demonstrate la nivel de promovare, la nivel de „good publicity” și de imagine pozitivă (vezi Nadia, Hagi etc.) – aceste lucruri aduc turiști, care aduc bani și crează locuri de muncă. Pe de cealaltă parte, publicitatea negativă ne costă indirect foarte mulți bani – pentru că nu vin investitori, pentru că nu vin turiști, pentru că cei care pleacă în afară nu își găsesc locuri de muncă bune, pentru că nu reușesc să trimită bani acasă, nu reușesc sa revină acasă să își deschidă ferme sau afaceri etc. Dacă nu te interesează partea de imagine, repet, măcar ne va fi România mai dragă pentru simplul motiv că vom fi mai des mândri de sportivii noștri.

 

Fiți creativi, în fiecare zi!

 

Photo: trophy cups by Stockfresh