De ce nu ajung mulți oameni să poată să „dea un buget”? Vorbesc serios. Chiar cred că este un lucru dificil. Deși este extrem de important de știut o astfel de informație, deși pare banală întrebarea „Câți bani ai?”, foarte puțini manageri sunt în stare să vizualizeze clar dimensiunea financiară a unui proiect, fie el și de marketing.
Rămân la ideea că dacă ești manager privat, dacă ți-ai ales această meserie sau dacă ai decis să fii patron ai nevoie să stăpânești partea cu „realizarea unui buget”. În viața reală se mai poate întâmpla ca cineva să aibă o meserie pentru care nu este pregătit – prin pile, cunoștințe și relații. Și în privat toate acestea pot fi valabile, însă jocul supraviețuirii este mai aspru. Când e vorba de bani, în privat lucrurile sunt clare și sfinte. Dacă alegi să faci o afacere păi să știi că nu interesează pe nimeni că ești doar un bun strungar, un bun agricultor sau un bun meseriaș. Trebuie să fii, trebuie să cunoști în amănunt partea tehnică a afacerii tale, dar dacă nu înveți să fii și bun manager vei da faliment. Mai rău, vei cheltui toți banii pe care i-ai strâns înainte de a începe afacerea. Nu trebuie să fii expert, dar trebuie să fii foarte bun. În aceste cazuri nimeni nu te dă afară pentru incompetență. Fiind propriul tău șef, nu te poți concedia. Singura pedeapsă care există, de 10 ori mai dură și mai usturătoare, este eșecul. Și acesta bun dacă înveți ceva.
Administrarea bănuților mi se pare cea mai grea și cea mai importantă parte din toate afacerile care există pe Pământ – ca parte din atribuțiunile unui manager. Știu că este o banalitate, dar una foarte importantă. Lucrul cel mai urât și „nedrept” legat de bani este că sunt o materie ciudată, ambiguă și, aparent, răuvoitoare. Cred că lucrurile sunt mai simple și mai logice, chiar cu o tentă graduală de etapizare peste care nu e bine să sari.
Când ai foarte puțini bani – situația este destul de clară, dacă vrei să crești:
– plătește mai întâi furnizorii (nu te băga în banii lor),
– plătește statul (nu ai ce face),
– plătește cheltuielile de supraviețuire (fără de care nu poți să îți faci meseria)
– plătește salariile angajaților
– plătește-ți salariul, dacă mai rămâne
Dacă ultimul lucru se întâmplă să știi că banii nu sunt chiar atât de puțini. Din acest moment trebuie să faci efortul și să înțelegi că toți banii tăi trebuie reinvestiți – ia doar banii de mâncare și de chirie personală și în rest, in primii 2 ani de afacere, reinvestește tot. Și aici vine partea grea – chiar dacă ai surplusuri nu te întinde mai mult decât îți este plapuma. Totul trebuie să se facă cu grijă. La început trebuie să îți scoți din cap partea cu „dar ce, eu nu merit?” sau „Păi eu sunt patronul. Cum sa nu îmi dau bonus?”. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai recompense materiale. Ele trebuie să fie însă simbolice. De fiecare dată când am un succes financiar eu mă duc la sushi. Asta e recompensa care mă motivează.
Când începi să ai un pic mai mulți bani – încearcă să îți strângi banii de supraviețuire pe 3 luni în avans. Încearcă să fii extrem de grijuliu cu încasarea banilor și, din acest moment, poți să îți permiți să nu te mai bagi în TVA. Pune-l deoparte. Pune-l într-un subcont care să nu fie legat de niciun card și uită de ei până în momentul în care trebuie să îi returnezi.
Când începi să fii sigur pe tine, pe banii pe care ai început să îi ai ca și tampon de supraviețuire – începe să îți cumperi timp. Angajează oameni pe care să îi înveți să preia din atribuțiile tale. Începe de la chestiile foarte mici (am învățat asta de la un prieten foarte bun) – asistenta personală sau asistentul personal este cea mai bună investiție de început – câștigi cel mai mult timp. Nu îți mai fă singur cafeaua (pierzi 7 minute în fiecare zi), nu îți mai plăti tu facturile (câștigi 30 de minute), nu te mai duce la bancă după extrasele de cont (câștigi alte 30 de minute), nu mai fă contabilitatea primară, nu mai fă curățenie în birou, nu mai te duce după cumpărături de firmă (birotică, materiale de curățenie, etc.). Continuă să angajezi oameni din ce în ce mai importanți. Nu începe angajările cu oameni cheie, nu din prima. Aceștia ar trebui să fie ultimii și pentru că sunt cei mai costisitori, și pentru că dacă pleacă după cîteva luni îți pot destabiliza business-ul.
După acest moment, gândește-te la tot ce faci în termeni de bugete. Vrei să dezvolți o linie nouă de producție – vezi ce înseamnă ca buget, vezi ce înseamnă ca și finanțare (de unde iei banii?) – lasă băncile în pace, încearcă să crești pe banii tăi. Nu ai bani de „ultimul răcnet”, stai liniștit. Nu ai bani deloc, păi ce discutăm atunci? La fel este și în marketing – nu zice nimeni să te duci din prima la o agenție să îți faci nu știu ce, poate că nu ai bani nici de cafea. E ok, nu e nicio rușine. Toți am fost acolo. Când ai însă stabilitatea necesară investește în instrumentele astea. Investește cu cap și în ce înțelegi. A, NU înțelegi prea multe? E foarte bine. Știi de unde să începi, investește în tine. Nu e pierdere de timp. Dacă aloci timp pentru a învăța puțin, atât cât să înțelegi cu ce se mănâncă, vei deveni mai bun manager. Asta nu e niciodată o pierdere de timp pentru că e firma ta.
Banii sunt cel mai bun potențator de confort. Nu sunt de acord să fie scopul absolut al unei afaceri, dar e foarte important să existe interesul si înțelegerea asupra lor. Când am datorii nu pot să dorm noaptea de stresul lui „îi fac rost?”. Când am bani tampon sau știu de unde „se întâmplă” toate încasările, totul e mai relaxat. De aceea cred că banii sunt foarte bune calmante. Și în acest caz, e important să nu devii dependent. Nu știi niciodată când te lovești de vreun eșec și pierzi totul, chiar și mințile. Când o să fac primul milion de euro (ca și economii tampon) îmi voi cumpăra o Dacia Nova. O să umblu cu ea un an de zile tocmai să nu uit de unde am plecat. O să mi-o „tunez”, bineînțeles, cu un casetofon și cu ventilator dar în rest cu nimic. Niciodată nu e rușine să te bucuri de lucruri normale și mai puțin perfecte.
Fiți creativi, în fiecare zi!
Comenteaza