Pe lângă un sistem de educație îndoielnic, pe lângă numeroasele carențe pe care le are învățământul din România, îmi permit să mai adaug o mică problemă de filosofie a învățatului – faptul că studenții și elevii noștri pun acest concept (de a învăța), în pod și încearcă să uite cât mai rapid de el.

Abia așteptăm să terminăm liceul sau facultatea pentru a nu mai fi stresați de examene, de note sau calificative, abia așteptăm să intrăm în dulcea etapă a vieții, în care am scăpat de școală, am scăpat de învățat. Oare câți dintre noi, la primul loc de muncă, ne-am simțit suficient de pregătiți, suficient de învățați pentru a nu avea nici un fel de probleme în a ne îndeplini sarcinile noului serviciu? Puțini.

Nu cred că există vreun context în care aptitudinile dobândite în liceu sau facultate să fie suficiente pentru tot restul vieții profesionale. Chiar și citind această frază îți dai seama că e o aberație. Nu ai cum să pui punct activității de învățare. Fie că vrei, fie că nu vrei. Lumea, felul ei de a fi, ne obligă într-un mod plăcut să nu încetăm niciodată să învățăm, să avem nevoie de această „povară”. Mi-aș fi dorit ca acest lucru să îmi fie transmis de profesorii mei. Mi-aș dori și în ziua de azi acești profesori să găsească o soluție prin care să-i facă conștienți pe viitorii mei colegi de faptul că învățatul nu trebuie să înceteze odată cu școala, cu absolvirea și dobândirea unei diplome, că învățatul este unul dintre acele daruri pe care Dumnezeu ni le-a dat, în mod special, și de care putem să ne bucurăm tot restul vieții.

 

Lăsați-vă învățați, în fiecare zi!

 

 

Foto: http://arizona-active-adult-community.com