Din când în cand am teribilul noroc să am parte de proiecte semi-sisifice, foarte… chițibușare și, mai presus de toate, relativ prost plătite. Sunt foarte relaxante.

În primul rând, proiectele din această categorie trebuie alese cu foarte mare grijă astfel încât raportul cognitivo-brut să fie perfect. În perioadele cele mai aglomerate de campanii pentru clienți, vânam cu sete momentele în care trebuia să lipim ceva autocolante aiurea pe invitații (de exemplu). Aer proaspăt! Cafea pentru minte! Să te concetrezi la NIMIC, să muncești fără vreo responsibilitate strategică sau nevoi de compoziție și căutat unicitate, creativitate și „pizdoșenii” (un superlativ inventat de mine pentru prieteni – deci și pentru tine). Și totuși să faci ceva, să ai, la sfârșit un profund sentiment de împlinire – „Am mutat dosarele dintr-o cameră în alta! Felicitări mie!”.

În al doilea rând, momentul este foarte important. Cele mai dulci escapade sunt cele dinaintea unor proiecte importante și extrem de complicate. Deconectarea din munca de maimuță te pregătește, te înviorează pentru un efort și un randament complet.

M-am aflat recent într-o astfel de situație: urmează o perioadă extrem de încărcată și am avut ocazia să am parte de un proiect de „pleu” care m-a relaxat teribil – am tradus „de nebun” un site internațional pentru România.

Pot să îți spun că azi, după ce am tradus trei zile în cod PHP, numai aberații și termeni legali sunt… „pe conductă”, sunt pregătit să împușc un Lion, un Effie sau un Eulda.

Să fim creativi, dar cu pauze!

 

Poezie de 3 lei:

Muncă mică de maimuță,
Haide ia-mă de mânuță,
Lasă-mă să nu gândesc,
Să tac și să mă muncesc.